Viața în culori, cuvinte și imagini

Mai îndrăznim să sperăm în secolul al XXI-lea la o lume mai bună? O lume armonioasă, ca de basm, unde, în castele grandioase își petrec zilele și nopțile, într-o ambianță plăcută, cu maniere alese și cu gândul la cum ar putea trăi mai frumos, cavaleri și prințese, regi și regine. Hmm!? Doar cu gândul am mai putea pătrunde în acest univers plin de magie, doar în piesele de teatru ne mai putem delecta privirile cu un cadru atât de distins, plin de rafinament și de bun-gust, la operă, unde și astăzi doamnele îmbracă rochii elegante, decente, însoțite la braț de domni la costum, care știu cum să se comporte în compania unei femei, care încă mai păstrează câteva dintre ,,regulile” bunelor maniere. Cum sunt bărbații de astăzi în comparație cu cavalerii de altă dată? Exact opusul. Doar aruncând o privire în jur, rămâi dezgustat de ceea ce zărești în comportamentul bărbaților zilelor noastre. Dar oare îi mai putem numi așa? Ce înțelegem noi prin acest cuvânt? Un bărbat este acela c...

           Drum rotund și-mpleticit  Înainte mi-ai ieșit!  Nu-i cărare, nu e timp  De ce mă mint la infinit?  Un singur drum,  Un unic ceas,  Asta-i tot ce ne-a rămas!  De ce-mi ies astfel de cuvinte? De ce se leagă între ele Se țes pe foaia de mărgele? Ce se întâmplă-n jurul meu? Petale de crin vin Și pleacă mereu… Mai stai un pic Ca să-ți vorbesc Să te alint, să îți șoptesc Petale moi de trandafir Buzele tale și o floare Un fluture, o sărutare! N-ai să-nțelegi ce zic acum… Pesemne ca-i să pleci departe Fără mine, Făr ’ de moarte Căci în carte stă înscris Un vis de mai ce s-a stins. Noapte de mai, cât ești de dragă De abia acum realizez Ai venit și ai aprins Un foc imens ce m-a prins… Mi-e sete, mi-e foame Tremur și te chem Mă auzi? Dă-mi un semn...

           Totul a început și s-a terminat ca într-un vis frumos, ca și cum nu ar fi existat niciodată…                 Începuse într-o zi de decembrie, zece.  Atunci ne-am cunoscut în realitate, după o perioadă în care am ținut legătura online. Chiar ca într-un vis a început. Pentru că înainte de ziua în care ne-am cunoscut, tot ce știam era că este singurul băiat căruia merită să-i acord mai mult decât o conversație pe internet. Așa că el a fost alegerea mea, eu am fost alegerea lui și ne-am întâlnit. Încă de la început mi-a părut cunoscut, apropiat, mă uitam la el și îl simțeam familiar, mult prea familiar. Nu simțeam nevoia să îl analizez cum obișnuiam când întâlneam o persoană nouă. Cu ceilalți simțeam nevoia să fac asta pentru a nu uita figura lor, care de fiecare dată când îmi îndreptam privirea în altă parte se risipea din mintea mea ca norii de pe cer. Nu! Pe...

Cea mai mare pasiune a mea este fără doar și poate, scrisul. În copilărie obișnuiam să aștern pe o foaie de hărtie, lângă un desen deformat, întâmplări, pozne și tot soiul de peripeții. Și acum, recitindu-le, zâmbesc. În școala generală, începusem să scriu tot felul de poezioare, cam puerile ce-i drept, pentru că, vă dați seama, la vârsta aceea nu prea te poți aștepta la fraze memorabile. Era totuși, un început, mai shy, mai nesigur, dar cu siguranță un început, izvorul pasiunii mele de a scrie. Vorbele nu au valoare. Cu toții putem ridica castele de nisip din vorbe, dar atunci când trecem la fapte, acest castel trebuie clădit și îmbunătățit la nesfârșit. Nu e atât de simplu! Valurile îl vor dărâma, dar tu, prin ambiția și voința ta, vei construi mâine un altul și un altul, care va fi și mai mare și mai frumos! De aceea am început a scrie pe acest blog, pentru că îmi doresc fapte, nu vorbe! Și, încet, încet, îmi voi construi propriul castel, unul care va fi temeinic, clă...

                                       ... this is about me, my life, my everything...                   Prietenii îmi spun Crina. Sunt absolventă a facultății de Litere din București, o fire sociabilă, sensibilă, visătoare, optimistă și cu zâmbetul pe buze chiar și în situațiile mai puțin plăcute. Voi mă veți cunoaște mai bine din articolele pe care le voi publica. :) Am creat acest blog din dorința de a da viață gândurilor mele, de a le face eterne și de a le împărtăși cu voi. Vremurile de azi sunt epuizante și doresc să îmi găsesc un refugiu în scris, o lume care nu poate fi zdruncinată nici de timp, nici de nimic. Pentru că în zilele noastre este greu să fii bun, nu prea se mai cunoaște însemnătatea cuvintelor ,, timp liber ”, ,, sentimente adevărate ”, ,, prietenie ” și pentru că suntem tentați să ne irosim timpul cu lucr...