Treceți la conținutul principal

About this blog

                
                    ... this is about me, my life, my everything...

               Prietenii îmi spun Crina. Sunt absolventă a facultății de Litere din București, o fire sociabilă, sensibilă, visătoare, optimistă și cu zâmbetul pe buze chiar și în situațiile mai puțin plăcute. Voi mă veți cunoaște mai bine din articolele pe care le voi publica. :)
Am creat acest blog din dorința de a da viață gândurilor mele, de a le face eterne și de a le împărtăși cu voi.
Vremurile de azi sunt epuizante și doresc să îmi găsesc un refugiu în scris, o lume care nu poate fi zdruncinată nici de timp, nici de nimic.
Pentru că în zilele noastre este greu să fii bun, nu prea se mai cunoaște însemnătatea cuvintelor ,,timp liber”, ,,sentimente adevărate”, ,,prietenie” și pentru că suntem tentați să ne irosim timpul cu lucruri inutile, care nu ne fac fericiți, ci doar ne ajută să îmbătrânim fără să realizăm nimic, datorită acestor lucruri m-am gândit că ar fi vremea să nu mai stau pe gânduri și să trec la fapte. Să îmi spun părerea și... cine știe? Poate va fi auzită, poate va fi utilă celor care vor să o audă, să o primească în sufletele lor.
Mi-am făcut și îmi voi face mereu timp pentru ceea ce consider că merită și anume să scriu, punând în aceste rânduri numai gânduri frumoase și dorind să îmi fac noi prieteni.
Despre ce scriu? Despre ce îmi trece prin minte, despre ce îmi place și ce îmi displace, despre amintiri, emoții, stări sufletești, visuri, despre orice mă interesează.
Trăind în capitală, se știe că există timpi morți: mergând și venind zilnic de la facultate, așteptând tramvaiul sau metroul, se scurg clipe din clepsidra vieții noastre fără să ne dăm seama, clipe în care gândurile îmi fug departe. Soluția pentru a le păstra este să le aștern pe hârtie, iar apoi aici. De ce să se piardă anumite gânduri, sentimente și trăiri? Când scriu mă simt împlinită și fericită.

Cuvintele joacă un rol important în viața noastră. Câteva cuvinte rostite din inimă ne pot schimba starea de spirit, viziunea asupra vieții, sau poate chiar viața însăși. S-a demonstrat! Cred că fiecare a simțit acest lucru pe pielea sa și dacă nu s-a întâmplat asta încă, sigur se va întâmpla într-un viitor mai apropiat decât crezi sau mai târziu… când va veni timpul potrivit.
Așadar, să ne folosim de cuvinte pentru a ne face viața mai frumoasă!

Nu uitați să îmi scrieți. Mă găsiți la adresa de mail: crina_calota@yahoo.com


                                         Crina Anamaria Calotă

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Scrisul

Cea mai mare pasiune a mea este fără doar și poate, scrisul. În copilărie obișnuiam să aștern pe o foaie de hărtie, lângă un desen deformat, întâmplări, pozne și tot soiul de peripeții. Și acum, recitindu-le, zâmbesc. În școala generală, începusem să scriu tot felul de poezioare, cam puerile ce-i drept, pentru că, vă dați seama, la vârsta aceea nu prea te poți aștepta la fraze memorabile. Era totuși, un început, mai shy, mai nesigur, dar cu siguranță un început, izvorul pasiunii mele de a scrie. Vorbele nu au valoare. Cu toții putem ridica castele de nisip din vorbe, dar atunci când trecem la fapte, acest castel trebuie clădit și îmbunătățit la nesfârșit. Nu e atât de simplu! Valurile îl vor dărâma, dar tu, prin ambiția și voința ta, vei construi mâine un altul și un altul, care va fi și mai mare și mai frumos! De aceea am început a scrie pe acest blog, pentru că îmi doresc fapte, nu vorbe! Și, încet, încet, îmi voi construi propriul castel, unul care va fi temeinic, clă...

Din clepsidra inimii

C ând nu ești tu, nu pot să adorm. Asta înseamnă să-mi fie dor.  Noi nu am stat despărțiți niciodată. Doar împreună. Mereu pe același drum. Mereu ținându-ne de mână. Desculți, veseli, senini. Îmi șopteai la ureche, mângâindu-mi șuvițele ondulate ce străluceau în soarele fierbinte de vară, că vrei să fiu a ta. Că nu există alta. Că mereu voi fi eu, eu, doar eu.  Să nu-mi fac griji. Să râd. Să te privesc cu ochii mei mari, verzi, nevinovați. Și să mă pierd în ochii tăi negri, pătrunzători. Mă îmbrățișezi suav și apoi ne spunem Pa-Pa . Începe o noua zi de muncă. Și ni se face dor, chiar cu sentimentul apartenenței acelei dulci îmbrățișări a dimineții proaspete.  Albastru-bleu e cerul, te simt în unduirea copacilor și în vântul moale, călduț – vaporos. Și îmi ești alături, iar când mă gândesc la tine din toată inima, tu simți. Și înainte de a apăsa cu degetul numele tău pe ecranul telefonului, acesta sună.  Exact la timp. Tu simțe...

E despre acum

        E despre acum E despre dor, M ărgele de-amor, Înșirate-n dormitor. Diamante, prietenii, Nestemate, poezii. Și-ar mai fi. Să vă mai spun? Misterul să fie scrum? Clipe de aur, pasiuni Doi îndrăgostiți nebuni, Călătorii și aventuri Toate pentru cei mai buni. Citiți, gândiți și-analizați Apoi vă-ntreb Ce așteptați?  Trăiți, visați!      Zâmbiți , luptați.     Viața e una,    Nu mai stați!