Treceți la conținutul principal

Fluturi fără aripi

         
 Drum rotund și-mpleticit
 Înainte mi-ai ieșit!
 Nu-i cărare, nu e timp
 De ce mă mint la infinit?
 Un singur drum,
 Un unic ceas,
 Asta-i tot ce ne-a rămas! 

De ce-mi ies astfel de cuvinte?
De ce se leagă între ele
Se țes pe foaia de mărgele?
Ce se întâmplă-n jurul meu?
Petale de crin vin
Și pleacă mereu…


Mai stai un pic
Ca să-ți vorbesc
Să te alint, să îți șoptesc
Petale moi de trandafir
Buzele tale și o floare
Un fluture, o sărutare!

N-ai să-nțelegi ce zic acum…
Pesemne ca-i să pleci departe
Fără mine,
Făr’ de moarte
Căci în carte stă înscris
Un vis de mai ce s-a stins.

Noapte de mai, cât ești de dragă
De abia acum realizez
Ai venit și ai aprins
Un foc imens ce m-a prins…
Mi-e sete, mi-e foame
Tremur și te chem
Mă auzi?
Dă-mi un semn...











Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Scrisul

Cea mai mare pasiune a mea este fără doar și poate, scrisul. În copilărie obișnuiam să aștern pe o foaie de hărtie, lângă un desen deformat, întâmplări, pozne și tot soiul de peripeții. Și acum, recitindu-le, zâmbesc. În școala generală, începusem să scriu tot felul de poezioare, cam puerile ce-i drept, pentru că, vă dați seama, la vârsta aceea nu prea te poți aștepta la fraze memorabile. Era totuși, un început, mai shy, mai nesigur, dar cu siguranță un început, izvorul pasiunii mele de a scrie. Vorbele nu au valoare. Cu toții putem ridica castele de nisip din vorbe, dar atunci când trecem la fapte, acest castel trebuie clădit și îmbunătățit la nesfârșit. Nu e atât de simplu! Valurile îl vor dărâma, dar tu, prin ambiția și voința ta, vei construi mâine un altul și un altul, care va fi și mai mare și mai frumos! De aceea am început a scrie pe acest blog, pentru că îmi doresc fapte, nu vorbe! Și, încet, încet, îmi voi construi propriul castel, unul care va fi temeinic, clă...

Din clepsidra inimii

C ând nu ești tu, nu pot să adorm. Asta înseamnă să-mi fie dor.  Noi nu am stat despărțiți niciodată. Doar împreună. Mereu pe același drum. Mereu ținându-ne de mână. Desculți, veseli, senini. Îmi șopteai la ureche, mângâindu-mi șuvițele ondulate ce străluceau în soarele fierbinte de vară, că vrei să fiu a ta. Că nu există alta. Că mereu voi fi eu, eu, doar eu.  Să nu-mi fac griji. Să râd. Să te privesc cu ochii mei mari, verzi, nevinovați. Și să mă pierd în ochii tăi negri, pătrunzători. Mă îmbrățișezi suav și apoi ne spunem Pa-Pa . Începe o noua zi de muncă. Și ni se face dor, chiar cu sentimentul apartenenței acelei dulci îmbrățișări a dimineții proaspete.  Albastru-bleu e cerul, te simt în unduirea copacilor și în vântul moale, călduț – vaporos. Și îmi ești alături, iar când mă gândesc la tine din toată inima, tu simți. Și înainte de a apăsa cu degetul numele tău pe ecranul telefonului, acesta sună.  Exact la timp. Tu simțe...

E despre acum

        E despre acum E despre dor, M ărgele de-amor, Înșirate-n dormitor. Diamante, prietenii, Nestemate, poezii. Și-ar mai fi. Să vă mai spun? Misterul să fie scrum? Clipe de aur, pasiuni Doi îndrăgostiți nebuni, Călătorii și aventuri Toate pentru cei mai buni. Citiți, gândiți și-analizați Apoi vă-ntreb Ce așteptați?  Trăiți, visați!      Zâmbiți , luptați.     Viața e una,    Nu mai stați!